Ana-Maria Pah, Florina Maria Andrica, Cristina Dehelean, Simona Drăgan Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș Timișoara

Introducere: Spirulină (SP) este o microalgă albastră-verde folosită pentru a trata şi preveni cancerul, hipertensiunea arterială, obezitatea şi dislipidemia.

Scopul: Scopul acestui studiu a constat în evaluarea efectului antidiabetic al spirulinei la şoareci, cărora li s-a indus diabet aloxanic pe o perioadă de 28 de zile.

Material şi metodă: Studiul a fost efectuat pe 30 animale sănătoase SKH1, șoareci de 8-12 săptămâni cu respectarea: Declarației universale a drepturilor animalelor de la Paris (1978), a Declarației de la Helsinki, Convenției Europene (STE nr.123) modificată în 1998 (STEr.170) și a Directivei 86/609 CEE privind protecția animalelor vertebrate folosite în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice.

Șoarecii au stat în condiţii de 22 grade Celsius (+3°C), umiditate 30-70% şi lumină artificială (12 ore lumină/12 ore întuneric). Pe parcursul experimentului șoarecii au fost hrăniți cu granule speciale și apă ad libitum. Șoarecii au fost aclimatizaţi la condițiile de laborator cu 5 zile înainte de experiment şi au fost marcaţi pentru identificare individuală.

După o noapte de post alimentar şoarecii au fost injectaţi intraperitoneal cu aloxan (150mg/kgcorp) dizolvat în soluţie salină (0,2ml/șoarece). Șoarecii care au prezentat o glicemie mai mare de 200mg/dl au fost incluşi în studiul experimental.

Șoarecii au fost împărţiţi în trei grupe (n=10): un grup de control de animale sănătoase (grupul 1), un grup de control de animale diabetice (grupul 2) şi un grup de animale diabetice tratate cu SP 100 mg/kg corp/zi (grupul 3). Pe parcursul perioadei de studiu de 28 de zile, greutatea corporală şi glicemia a jeun au fost verificate săptămânal. După o lună animalele au fost sacrificate sub anestezie.

A fost calculat zilnic consumul mediu de apă şi hrană pentru fiecare animal pe parcursul experimentului.

Rezultate: Nivelurile glicemiei a jeun la șoarecii trataţi cu SP au fost semnificativ mai mici decât la grupul de control cu DZ (p<0.05), dar semnificativ mai mari decât la grupul martor sănătos (p<0.05). În plus efectul hipoglicemiant al spirulinei s-a dovedit a fi dependent de timp.

O scădere a greutăţii corporale a fost observată în toate cele trei grupuri în timpul experimentului. Cea mai mare pierdere în greutate a fost observată la grupul 3, fapt ce sugerează rolul SP în controlul greutăţii corporale. Cu toate acestea pierderea în greutate corporală observată la şoarecii diabetici trataţi cu SP nu a fost semnificativ mai mică decât la şoarecii diabetici netrataţi (p = 0,118).

Consumul de apă şi hrană a fost semnificativ mai mare la șoarecii diabetici (grupul 2) decât la cei sănătoşi, polidipsia şi polifagia fiind semnele majore de avertizare în DZ. Consumul de apă a fost semnificativ mai mic la şoarecii diabetici tratați cu SP, decât la şoarecii diabetici netrataţi (p = 0,01), deşi aportul alimentar nu a prezentat diferenţe semnificative între şoarecii diabetici netrataţi şi cei trataţi cu SP (p = 0,07).

Concluzii: Spirulina a dovedit un efect antidiabetic semnificativ, probabil datorită efectelor sale puternice antioxidante. Mai mult decât atât SP a ameliorat simptomele diabetului cum ar fi polifagia și polidipsia. Considerăm că spirulina poate deveni un supliment folositor în controlul metabolic al pacienților diabetici.